Crearea Asociatiei ” Baia Domnilor”

ASOCIATIA „BAIA DOMNILOR”

 Evenimente şi evocări în legătură cu exploatarea aurului din BUCIUM.   

Din documentele istorice şi descoperirile referitoare la locuinţele romane găsite la Poduri, lângă Bucium Poieni, este dovedit faptul că activitatea minieră în această zonă există încă din vremuri străvechi. Exploatarea aurului a atras puterile străine, de la romani, până în zilele noastre. De fiecare dată, aceştia, fie că au fost, romanii, austriecii, ungurii, francezii, canadienii sau englezii şi-au exercitat drepturile de proprietari asupra zăcămintelor aurifere. Localnicii reprezentau de regulă forţa de muncă şi doar uneori pe cea de arendaş. Cu toate acestea, buciumanii, foarte harnici, inteligenţi, isteţi, sprinteni dar şi cheflii, muncind din răsputeri, şi-au dobândit renumele de buni gospodari bine îmbrăcaţi, galanţi şi făloşi. Băieşii reprezentau, până nu demult, cei mai respectaţi meseriaşi din zonă. În decursul timpului zăcăminte ca: Vîlcoi-Corabia, Rodu, Frasin, Boteş, au făcut obiectul activităţii lor. În perioadele de reducere sau întrerupere a activităţii miniere în zonă, buciumanii au fost, ca şi astăzi, nevoiţi să caute locuri de muncă în alte bazine miniere.

Cele mai importante fiind bazinele Petroşani şi Comăneşti, unde au plecat 80% între anii 1900 – 1940 şi 1948-1965, datorită recesiunii de după primul război mondial si creşterii interesului pentru cărbune şi respectiv ca urmare a naţionalizării şi închiderii minelor particulare în 1948. Astăzi, în urma închiderii tuturor minelor de minereuri, tinerii buciumani, sunt nevoiţi să-şi părăsească vetrele strămoşeşti pentru a se reca lifica şi a-şi găsii locuri de muncă în alte domenii de activitate.

Contextul şi împrejurările care au dus la ideea realizări unui edificiu de utilitate publică în satul POIENI

Contextul şi împrejurările care au dus la ideea realizării unui edificiu de utilitate publică în satul Poieni au fost legate de efectele inundaţiilor din primăvara anului 1984. În timpul acestor inundaţii cea mai afectată a fost albia văii Negrileasa. În dreptul târgului, apele învolburate distrugând izitura şi legăturile din lemn a malurilor văii, au putut săpa şi transporta câteva mii de metri cubi de pământ din ambele maluri. Pe malul stâng au trebuit evacuate măcelăria, clădirea pentru diverse mărfuri cât şi crucea împrejmuită din apropiere.

Pe malul drept a fost surpat şi dus pământul pe o lăţime de cca. 20 m creându-se pe lângă aspectul dezolant şi condiţiile distrugerii facile a ce a mai rămas în cazul unor noi inundaţii. Trebuiau deci luate măsuri de remedieri cât mai urgente. În consecinţă un grup de bărbaţi cu spirit civic responsabil :Crîznic Zenu, Colda Petru, Crîznic Ioan, Bolunduţ Niţa, Bolunduţ Nicolae, Popa Mircea, Tripa Constantin, Crîznic Emilia ş.a. au luat iniţiativa, fiind sprijiniţi şi de SFATUL POPULAR prin Crainic Leontin – primar, să acţioneze în acest scop. În urma organizării unei adunări populare locuitorii satului au fost de acord să contribuie cu bani şi zile muncă pentru refacerea albiei văii, consolidarea malurilor, umplerea golurilor cât şi construirea unui magazin de tip sătesc. Pentru a sprijini realizarea lucrărilor, au fost solicitaţi fii ai satului care deţineau funcţii de conducere în unităţi economice dispuşi să ajute. În urma consultărilor ce au avut loc în iarna 1984-1985 în casa lui Popa Mircea între Colda Petru lui Gheorghiuţ, Crîznic Zenu şi Popa Mircea cu fraţii ŢANDRĂU Nicu, Zenu, Dorin şi Tavi, bazat pe posibilităţile şi voinţa fermă a lor, s-a definitivat soluţia constructivă după cum urmează:

a) consolidarea malurilor văii cu căşiţe din stâlpi din beton

b) construirea unui pod din prefabricate de beton care să asigure trecerea cu autocamioane pe malul drept al văii.

c) umplerea golurilor şi nivelarea terenului cu material din halda galeriei Pârâul Ciurtului.

d) construirea unei clădiri cu parter pentru complexul comercial şi etaj pentru MUZEU.

Lucrările au demarat în vara anului 1985 sub conducerea tehnică şi organizatorică a celor doi experimentaţi şi mari iubitori ai satului lor, COLDA PETRU lui Gheorghiuţ şi CRÎZNIC ZENU îndrumaţi şi sprijiniţi îndeaproape, material şi logistic de către feciorii lui LĂIŢA LUI BIŢ. De remarcat este faptul că au răspuns la solicitările celor doi responsabili, cu mare promptitudine, majoritatea locuitorilor satului, dar şi unele persoane din alte localităţi. În toamna anului 1989 clădirea se afla în construcţie cu zidăria etajului 2 începută.

Evenimentele care au urmat, au provocat o răceală şi un dezinteres faţă de acest proiect. Degringolada şi sentimentele de individualism care au apărut odată cu schimbările sociale au îngreunat orice iniţiativă de continuare a lucrărilor. Doar calitatea morală şi seriozitatea câtorva locuitori printre care trebuie menţionat pe TRIPA CONSTANTIN, care cu puţine ajutoare a finalizat zidăria etajului2, sprijiniţi, ajutaţi şi impulsionaţi de subsemnatul Ţ.N., la sfârşitul anului 1992 clădirea a fost acoperită. A urmat o lungă perioadă de stagnare a lucrărilor, cauzate pe deoparte de unele bârfe legate de aşa zisele interese private a celor care au sprijinit material acest proiect, iar pe de altă parte de lipsa resurselor materiale. O a treia şi nu ultima cauză a fost îmbolnăvirea şi apoi decesul principalilor organizatori COLDA PETRU, în anul 1995, şi CRÎZNIC EUGEN NICOLAE, în anul 2005. În urma lor a rămas pe lângă o frumoasă construcţie şi cea ce a însemnat şi cred că mai înseamnă, seriozitatea, corectitudinea, competenţa şi patriotismul buciumanilor, care le-au transmis prin puterea exemplului personal viitoarelor generaţii.

Necesitatea înfiinţării unui ONG

Abandonarea definitivă a lucrărilor şi compromiterea atâtor idei şi eforturi, nu putea fi posibilă. Mai cu seamă că ar fi răsturnat credinţa in calităţile reale ale buciumanilor şi ar fi întrerupt filonul generaţiilor valoroase, ceea ce nu ar fi fost adevărat.

În al doilea rând, pentru a risipi grija unor minţi bolnave cu privire la însuşirea eforturilor colective făcute şi a celor ce vor mai fi făcute, de către eventuali doritori, cât şi pentru a crea posibilitatea abordării diferitelor forme de finanţare moderne, am iniţiat cu acordul şi înţelegerea de care a dat dovadă primarul NAPĂU CORNEL, înfiinţarea unei ASOCIAŢII nonprofit care să îndeplinească din punct de vedere juridic condiţiile de participare şi control asupra activităţii a celor ce doresc să devină membrii, potrivit cu prevederile statutului şi cu ajutorul cărora să se poată finaliza şi pune în valoare printr-un MUZEU, întreaga gamă de obiceiuri, tehnologii folosite în extragerea aurului, portul şi podoabele buciumanilor etc.,cât şi abordarea în timp şi funcţie de posibilităţi, a unor acţiuni cu caracter filantropic.

BAZAT pe istoricul şi transformările ce au avut loc în viaţa buciumanilor, în noiembrie 2010 am înregistrat la registrul asociaţiilor şi fundaţiilor de pe lângă judecătoria Cîmpeni, sub numărul 14/ 04.nov. ASOCIAŢIA ” BAIA DOMNILOR”.